Moved (kinda)

Hello all, n-am mai scris aici nimic de ceva vreme...

Original, blogul meu era pe Yahoo 360, si din cauza problemelor tehnice, l-am copiat si aici.

Mi-am dat seama, insa, ca blogspot-ul nu are aceiasi dinamica sociala si e mult mai greu sa iti faci prieteni (asta a fost motivul blogului) asa ca am renuntat sa mai dau copy-paste la articole aici.

Puteti citi in continuare ce scriu eu aici:
http://360.yahoo.com/profile-pE2xpownd6fCYFuy6hkymIz5Nr2w

De ex. continuarea la 'Ce vor femeile' - Ce vor barbatii:
http://blog.360.yahoo.com/blog-pE2xpownd6fCYFuy6hkymIz5Nr2w?p=131

See you there!

I want you to WANT to do the dishes - PART II

Daca nu ati citit prima parte a articolului, va recomand sa o cititi inainte de a continua cu postul asta.

Imi aduc aminte de un prieten foarte bun si o situatie pe care a trait-o pe cand eram amandoi in facultate (anul IV, cred).

Era seara, si prietena pe care o avea atunci l-a intrebat ceva de genul: "Vrei sa ma conduci pana in statie?" La care el a spus simplu "Nu" pe un ton linistit si fara sa dea prea mare importanta situatiei.

A urmat o intreaga cearta despre cum lui nu ii pasa de ea, si nu e dispus sa faca nimic, etc.
Mi-a povestit situatia, si am ramas amandoi uimiti neintelegand cum de s-a ajuns la o cearta de la ceva atat de mic.

Acum imi dau seama ca tine exact de aceiasi obsesie a unor femei (si a catorva barbati) si anume: "Ar trebui sa VREI sa faci lucruri pentru mine, fara sa ti le cer." (Si daca nu vrei, "you suck", si ar trebui sa te simti vinovat).

Pus pe logica unui barbat obisnuit, daca ma intrebi daca VREAU sa fac un lucru, o sa iti spun sincer. Daca am chef - o sa iti spun DA, daca nu am chef - o sa iti spun NU. Asta pentru ca mi-ai pus o INTREBARE. Aceasta intrebare se refera la ceea ce IMI VINE MIE sa fac.

Daca ma rugai sa fac ceva, probabil ca as fi spus: SIGUR, nu e mare lucru.

Si chiar daca este mare lucru, probabil o sa-l fac, pentru ca tin la tine. Daca imi spui "e important pentru mine si as aprecia mult daca ai face asta pentru mine" as putea sa merg si la capatul lumii pentru cineva pe care o iubesc. Pentru mine e o diferenta de la cer la pamant - pentru simplul fapt ca ai spus acele cateva cuvinte in plus.

Adevarul e ca la majoritatea barbatilor le face placere sa faca lucruri pentru prietena / nevasta / soacra, etc., atata vreme cat aceste lucruri sunt apreciate. Si pe masura ce vor fi apreciate mai mult, vor fi tot mai motivati sa le faca. Poate la un moment dat chiar vor VREA sa faca lucrurile respective, fara sa mai fie rugati.

Mi se pare extrem de ciudat cand discut cu diverse tipuri de oameni (de la femei de serviciu la profesori universitari cu zeci de ani de citit si filozofat chestii "profunde"), ca mare parte din problemele interpersonale cu care se confrunta, si pe care mi le descriu ca fiind absconse sau insurmontabile, ar putea fi rezolvate foarte simplu, folosind "tehnici bazale de modificare comportamentala". (A se citi: "TE ROG" si "MULTUMESC").

Si, pe cuvant, nu e greu de facut. Toata lumea stie sa o faca.

Tine pana la urma de bun simt.

What is the purpose of meaning?

Cand vin oamenii la psiholog, trec printr-o serie de stari subiective de-a lungul psihoterapiei.

Un punct crucial este in momentul in care ei incep sa INTELEAGA cauza problemei cu care se confrunta. In acel moment clientul are un INSIGHT deosebit, ca si cum o cortina s-ar fi ridicat, sunt acaparati de un sentiment de libertate, sens si speranta ca totul o sa fie mai bine.

Pe de alta parte, avem alti oameni care fug de explicatii ca dracul de tamaie. Am fost surprins de cateva din reactiile la postul precedent. M-as fi asteptat la critici de la "nice guys" sau "feminazis" despre stereotipuri sexiste, dar nu. Principala "critica" (de fapt reactie pur emotionala) era legata de ideea de cunoastere a cauzei emotiilor.
(nota: criticile respective le-am primit in principal pe mess, deci nu o sa le gasiti in commenturi)

Inteleg pe de-o parte ca natura ne-a inzestrat cu o rezistenta in a-i intelege (si a-i controla) mecanismele. Insa avand de-a face cu o rezistenta atat de puternica din partea unora si o acceptare si chiar curiozitate din partea altora, nu poate fi vorba de un mecanism dezvoltat prin selectie naturala. (daca ar fi fost asa, acest mecanism ar fi prezent la marea majoritate a oamenilor, indiferent de cultura sau experienta, cu variatii inter-individuale minore.)

Deci, defensivitatea provine probabil din ceva ce a fost invatat.

Dupa cum vad eu situatia exista doua explicatii:

1. Iubirea e o scamatorie.
Ce inseamna o scamatorie? E un truc, o pacaleala bine mestesugita, o arta a diversiunii (de la adevar), care te face curios, uimit, "in awe".
Din aceasta asumtie centrala deriva o frica in a intelege orice explicatie a vre-unei emotii. Daca o inteleg, ea dispare pentru ca ea este doar o "scamatorie", un truc.

Nimic mai departe de adevar. Emotiile nu sunt pacaleli. Ele sunt REALE. Si nici un fel de rationalizare, explicatie sau justificare nu o sa le faca sa dispara. Ele s-au dezvoltat in sute de milioane de ani tocmai pentru a ne face viata mai usoara, pentru a ne ajuta (motiva) sa ne adaptam mediului in care traim.

Comportamental, genul asta de credinte centrale apar ca o consecinta a vre-unei dezamagiri emotionale din trecut (posibil o emotie neimpartasita din partea unui parinte sau a altei persoane importante). Mi-e frica de adevar tocmai pentru ca cred ca (de fapt) nu am nici un motiv sa iubesc, sau sa simt. Fals. Intotdeauna exista un motiv, insa de cele mai multe ori nu e cel pe care il credem noi. Ceea ce ma duce la urmatorul punct.

2. Eu sunt nimic fara ocult/supranatural.
Cauza pe care o atribui (in mod eronat) emotiilor de cele mai multe ori se apropie de paranormal, de esoteric. Asta ma face sa ma simt special (special in sensul de deasupra naturii). Emotiile vin dintr-un scop grandios, care depaseste ceea ce poate fi cunoscut. Prin ele ma consider superior, desavarsit, un zeu.

Genul asta de narcisism si egocentrism duce de cele mai multe ori la sensibilitati fata de acest ego supradimensionat. Avand in vedere ca sunt mai bun decat orice exista in natura (pentru ca emotiile mele vin din dintr-o dimensiune diferita de cea reala, fizica), orice reducere a "eu"-lui meu la natural, la inteligibil, la posibile explicatii rationale si logice ma ataca in mod direct. Bineinteles ma voi simti atacat si voi riposta. Cum indraznesti sa spui ca sunt un simplu om? Sau mai rau, doar un animal sofisticat si inteligent?


Deci, cele doua cauze ale defensivitatii sunt: 1) frica fata de a afla ca de fapt nu e nimic in spatele emotiei, si ca emotia va disparea daca constientizez acest lucru (FALS) si 2) furia fata de a pierde "statutul" de fiinta superioara, care comunica cu esotericul (propozitie nu falsa, ci FARA SENS).

Stiti care e partea misto? Cele doua idei de care ma agat nu o nici o relevanta in viata reala. Ce pierd daca renunt la ele ? Absolut NIMIC.

Bineinteles, nu e usor sa renunt la ele (mai ales la a doua). Nu e usor sa iti accepti limitele si insignifianta in fata universului. Nu e usor sa iti dai seama ca esti doar o sclipire de o milisecunda intr-o istorie ce se intinde pe eternitate. Si pana la urma de ce sa renunt la ea? Uite de ce.

Am vazut deja cativa pacienti care au cazut de pe acel piedestal se superioritate direct intr-o depresie profunda. Am vazut oameni care se lovesc de repetate ori de acelasi prag de sus, gandind cu incapatanare ca lucrurile TREBUIE sa stea asa cum vor ei. Ca oamenii TREBUIE sa ma iubeasca, sau e GROAZNIC (ideea 1.). Ca eu TREBUIE sa fiu deosebit si unic, altfel sunt NIMIC (ideea 2.)

Get over it. Primul pas e sa accepti ca nu cunosti NIMIC. Sa accepti faptul ca lumea nu sta asa cum crezi tu ca ar trebui. Abia atunci o sa te simti cu adevarat LIBER. Abia atunci o sa poti sa te bucuri cu adevarat de viata.

Obiectele nu au sens si semnificatie. Un scaun nu are inaltime, latime, greutate si SENS. Semnificatia (sensul, scopul) este o functie, un proces cognitiv specific uman. Acel scaun INSEAMNA ceva pentru mine. Poate fi o vechitura, un "antique" valoros, o mostenire cu valoare sentimentala sau un simplu scaun. Pentru altcineva inseamna un cu totul alt lucru. Pentru altcineva scaunul are un cu totul alt SCOP.

Semnificatia (si implicit scopul) vine din mine, si nu din obiectele din jurul meu. Universul nu are un scop sau un sens. Eu ii ATRIBUI scop sau sens. Lucrurile doar EXISTA. Intrebari de genul "de ce suntem aici?" "care e sensul existentei?" etc. nu vor putea fi niciodata raspunse prin cautari in exteriorul meu. Avand in vedere ce imi doresc, o sa atribui SENS lucrurilor din jurul meu. Imi doresc sa nu ma mai simt singur? Atunci un telefon o sa INSEMNE foarte mult pentru mine. Imi doresc sa fiu lasat in pace? Atunci probabil o sa il consider enervant si deranjant. In sine, un apel nu inseamna nimic. Incepe sa insemne ceva daca il raportez la scopurile MELE.

Vroiam sa scriu mai mult, dar undeva pe parcurs m-am cam plictisit...

Anyway, am gasit undeva pe net niste benzi desenate care exprima simplu ideea de baza:



Did YOU found squirrels? Or love? Or friends? That's all that matters.

Restul e bullshit cultural.


(Primul care ghiceste de unde vine titlul postului primeste o bere! Hint: Mt. Rushmore)

Ce vor femeile?

Got your attention? Bun. Hai sa vedem cate persoane putem supara cu postul asta. ;)

In primul rand, nu as indrazni sa spun ca am epuizat subiectul, nici din perspectiva experientei personale, nici din ceea ce am invatat de la alti barbati / carti / femei (??!?) / invatare vicarianta / etc.

In al doilea rand, parerea mea se bazeaza pe experienta mea si a catorva alti oameni pe care ii apreciz, pe de o parte, si pe ultimele cercetari din psihologia evolutionista, pe de alta parte. Am sa incerc sa fac diferenta dintre propriile pareri si ideile sustinute de date stiintifice.

In al treilea rand, titlul ne cam induce in eroare. Nu este vorba despre ceea ce VOR femeile (sau ceea ce SPUN ca vor, sau ceea ce CRED ca vor), ci mai degraba de ceea ce au NEVOIE, sau ceea ce APRECIAZA femeile. Ceea ce le face sa se piarda, sa uite de "ratiune", sa se indragosteasca pana peste cap, sau sa urasca cu inversunare un barbat. The BEST stuff, really.


Bun. Sa incepem.


Perspectiva culturala
(nota: nu exista o singura perspectiva asa ca am ales o "medie" sau cea mai des intalnita varianta)
Un barbat si o femeie se intalnesc, si incep sa se cunoasca. Ei se indragostesc si incep o relatie impreuna. Amandoi vor acelasi lucru, iubirea ii uneste si ii face sa aiba scopuri comune. Romantismul este valoarea suprema, fie ca tine de gatit, cumparat cadouri sau facut dragoste. Iubirea genereaza toate comportamentele si ii mentine pe cei doi impreuna. Daca lucrurile incep sa mearga prost, inseamna ca "nu ne mai iubim", "we fell out of love" sau de fapt nu ne iubeam cu adevarat de la inceput.
Iubirea e ceva magic, care vine din interiorul nostru, care nu poate fi controlat, si care odata disparut nu mai poate fi adus inapoi. Daca totusi, lucrurile incep sa mearga mai bine, "ma indragostesc din nou" - insa nu e EXACT ca prima data. Nu e mai rau e doar altfel. Oricum perspectiva culturala se cam opreste aici.
Ce vor femeile? romantism, comportamente de "courtship", cadouri, dovezi de iubire si, bineinteles, completa si indivizabila atentie a barbatului.


Perspectiva stiintifica
Ca sa nu plictisesc, o sa fac un mic rezumat (bear with me):
1. La baza atractiei dintre barbati si femei sta functia fundamentala a vietii: supravietuirea. Cel mai adaptat organism are cele mai mari sanse de supravietuire. Anumite caracteristici ale organismului il fac sa fie mai adaptat mediului. Noi suntem programati sa gasim "atractiv" intr-un partener exact acele caracteristici care sunt o dovada a adaptarii.
2. Avand in vedere faptul ca exista diferente intre sexe in ceea ce priveste investitia parentala biologica (barbatul: cateva minute, femeia: cel putin 9 luni) - exista si strategii diferite de reproducere si selectie a partenerului intre sexe.
3. Ca o consecinta femeile prefera strategiile reproductive pe lunga durata (nu exclusiv) in timp ce barbatii prefera strategiile reproductive de scurta durata (nu exclusiv).
4. Femeile sunt atrase (mai ales) de caracteristici care tin de statut (asigura mai multe sanse de supravietuire unui potential urmas), in timp ce barbatii sunt atrasi (mai ales) de caracteristici ce tin de fertilitate (asigura mai multe sanse sa EXISTE un potential urmas) - din nou, perspectiva pe termen scurt.

Ce vor femeile? Pe foarte scurt ele cauta STATUT la un barbat, care se traduce prin: Resurse, Independenta si Leadership.

Care e diferenta fundamentala dintre cele doua perspective? In prima accentul se pune pe emotie, trairea subiectiva ("magie") in timp ce perspectiva stiintifica explica FUNCTIA, adica de ce, si cum se intampla aceste lucruri.
Tendinta noastra normala, naturala (pe care cred ca multi dintre voi o simtiti acum) este sa respingem orice fel de explicatii sau concretizari ale acestei emotii. De ce? Pai simplu: e mult mai eficient daca aceste lucruri nu sunt sub controlul sau influenta noastra. Functionam mult mai bine pe "pilot automat". In plus, daca am putea alege de cine ne simtim atrasi, poate ca am ajunge la concluzia ca nu merita bataia de cap! :) Si asta ar duce, practic, la sfarsitul speciei! Deci, pentru supravietuire si perpetuarea speciei e mult mai eficient sa nu putem controla (sau constientiza) MECANISMUL atractiei. Din pacate asta inseamna ca ne bazam pe bullshit cultural.

Now the fun part.


"Nice guys" finish last.
Un produs al societatii fucked-up in care traim este conceptia conform careia trebuie sa ne purtam frumos si dragut cu TOATE femeile - pentru ca ele sa ne placa. (in limbaj sincer: sa se culce cu noi). Nu stiu daca ati avut ocazia sa vorbiti vreodata pe tema asta cu o femeie cu adevarat frumoasa, care are succes la barbati. De cele mai multe ori ele sunt dezgustate de genul asta de abordari. Barbatii care "mimeaza" sensibilitatea, si spun ca au un interes spiritual, romantic (cu o persoana pe care, practic, nu o cunosc) sunt la un pas de ipocrizie. Femeile frumoase observa lucrul asta si de cele mai multe ori ii resping din start, sau chiar mai rau, se folosesc de ei (a se citi: de banii lor). Being overlly nice with SOMEBODY YOU DON'T KNOW is stupid. Sau miroase a manipulare. Ce vrea in schimb? Simplu: sex. Asa ca daca incearca sa ma manipuleze, sunt indreptatita sa fac acelasi lucru.


Obsesia femeilor de a schimba barbatii.
Nu doar barbatii au de suferit din cauza bullshit-ului cultural. Imaginea barbatului "dragutz" este de multe ori impusa in relatii tocmai de catre femei (care initial au fost atrase tocmai de independenta barbatului). Nu e o surpriza atunci, cand, dupa ce "a terminat" de schimbat un barbat, ea nu mai este atrasa de el. Cred ca de multe ori nevoia asta de a face barbatul dependent de ea vine dintr-o nesiguranta a femeii in propria persoana. Proasta solutie ati ales. "In loc sa devin eu mai atractiva si mai sigura pe mine, il fac pe el sa fie mai dependent si mai nesigur pe el."


Assholes aren't sexy.
Pentru multe femei, mitul barbatului "dragutz" este in mod evident o prostie, asa ca ele cad in cealalalta extrema: tipul dominant, puternic, neinduplecat si de multe ori agresiv si abuziv. Bineinteles, o istorie disfunctionala de familie "ajuta". Ceea ce nu este evident pentru ele este faptul ca daca un barbat este abuziv, aceasta nu este o dovada de statut, ci exact opusul lui. O persoana care are tot timpul ceva de dovedit, si un punct de vedere de impus, are anumite nevoi nesatisfacute. El are nevoie de confirmari pentru a se simti "valoros". Chiar daca acele confirmari sunt respingeri sau chiar acte de agresivitate din partea celorlalti.


Ce inseamna statut?
Statutul in cazul acesta nu tine atat de mult de statutul social, insa de multe ori se intersecteaza cu el.
Resurse: aici intra orice fel de resurse: bani (da, banii conteaza, get used to it), timp, efort, orice alte resurse.
Independenta: Asta se refera in principal la independenta de parerea celoralti. O persoana cu statut are propriile pareri, scopuri si idealuri, stie ce vrea, si nu e dispus sa renunte la lucrurile acestea doar pentru a fi "placut" de ceilalti. In acelasi timp nu are nevoie sa se comporte ca un "asshole": nu are nimic de dovedit, poate fi politicos fara sa fie manipulativ, poate sa aprecieze ceva fara sa ceara ceva in schimb. Nu acorda "by default" incredere oricarei necunoscute (indiferent de cat de bine arata) - increderea se castiga nu se acorda. O persoana independenta tinde sa isi exprime proprille dorinte si idei intr-un mod asertiv, fara sa aiba o nevoie puternica de a-i convinge pe ceilalti sau de a se pune in acord cu ei. In acelasi timp nu se ia pe sine sau pe ceilalti prea in serios, are umor, insa nu pentru ceilalti, ci pentru propria persoana. Faptul ca este placut si apreciat de ceilalti vine ca un side-effect al personalitatii lui, si nu ca ceva pentru care se straduieste.
Leadership: Asta tine mai mult de partea de leadership social, capacitatea de a conduce alti barbati, fie intr-un context organizational, ideologic, sau de entertainement. Din nou, acest leadership este "by example", si nu autocrat sau despotic.

Este evident deja ca cea mai importanta caracteristica este independenta. Oamenii tind sa aiba mai mutla incredere in cineva care nu are NEVOIE de succes sau apreciere, dar se bucura de ele. O femeie tinde sa aiba mai multa incredere intr-un barbat care este sincer si nu manipulativ ("nice") sau dominantor ("asshole"), care priveste femeile de la egal la egal, si se simte bine, "enjoys the game". El poate fi romantic, insa nu de la inceput, la inceput este "casual", amuzant, relaxat si cu incredere in sine. El stie de asemenea regulile jocului, si faptul ca uneori regulile sunt diferite intre barbati si femei.

Statutul tine de propria perceptie, si nu de parerea celoralalti. Daca ai un statut ridicat, probabil ceilalti o sa considere ca ai un statut social pozitiv. Reciproca insa nu este neaparat valabila. De fapt, mare parte din oamenii cu statut social ridicat (actori, cantareti, oameni de afaceri, politicieni, fotbalisti etc.), tind sa fie "insecure" si sa supracompenseze aceasta nesiguranta prin diverse modalitati (bani, femei usoare, profesie etc.).

De ce sunt jocurile utile.
Majoritatea femeilor, si mai ales cele care au experienta cu barbatii, tind sa foloseasca o serie de "jocuri" sau "teste", care in principal cauta sa verifice statutul barbatului. De exemplu: "M-am suparat pe tine" - intai in joaca, apoi in serios - si verifica reactia barbatului. Altele incearca sa socheze, sau poate sa intimideze cu abilitati profesionale. Un barbat independent tinde sa reactioneze conform statului pe care si-l percepe, si anume ferm, cu tact, relaxat si poate chiar cu umor.

Imi aduc aminte de o prietena buna care spunea: "Nu imi place sa gatesc, dar mi-ar place sa intalnesc barbatul care sa ma faca sa gatesc, si sa il iubesc pentru asta."